Țigan din clasa I-a

Sunt născut în 1976. În prima zi de școală din viața mea (adică în 1983), învățătoarea Stănciugel m-a întrebat:

-Cum zici la dinte?

-Dand!

-Dar la deget?

-Nai!

-Dar la nas?

-Nakh!

-Tu ești țigan, așa că vei sta singur în bancă.

M-a pus singur într-o bancă, izolat de restul clasei. Când am ajuns acasă, am întrebat-o pe bunica ce e aia țigan. ea mi-a zis că noi suntem. Eu am replicat că noi suntem rom. Da, mi-a zis bunica, dar românii așa ne zic. Următorii mei ani de școală primară eu i-am petrecut singur în acea bancă. Imi amintesc cum în clasa a III-a de abia, când a venit altă învățătoare, am putut sta și eu cu colegii, dar din când în când, învățătoarea mă punea să stau în prima bancă, singur, pentru că sunt țigan. Mai târziu, la 23 de ani, eram elev la secția cântăreți a Seminarului Teologic Ortodox din Caransebeș. Am fost exmatriculat pentru niște absențe închipuite la rugăciune.Un preot mi-a zis că în consiliul director părintele Cosma a ridicat problema că dacă voi fi preot, românii îmi vor săruta mâna. Și nu se putea ca unui țigan să-i sărute mâna românii. Așa că într-o zi m-am pomenit exmatriculat. După câteva zile, l-am întâlnit pe părintele-director Ionel Popescu și l-am întrebat:

-Părinte, e adevărat că m-ați dat afară că sunt țigan?

Printele Ionel Popescu a răspuns:

-Da!

A doua și a treia zi la aceași întrebare a mea, directorul Seminarului mi-a răspuns afirmativ.

După ce am fost admis la secția română-romani a Universității București, în prima zi de școală, profesorul de limba hindi Laurenţiu Theban, mi-a interzis să intru la cursuri, sub motivul că pantalonii mei  largi și negrii, au o dunga albastră, deci ținuta mea este necuvincioasă. A chemat jandarmii. Norocul meu este că am apelat la ajutorul domnului profesor Gheorghe Sarău, și așa am intrat la cursurile domniei sale. Laurențiu Theban părea că nu vedea pizderia de studente îmbrăcate sumar, defilând prin fața măriei sale. Și nici nu știe că limba hindi pe care el o predă este de fapt limbă soră cu limba mea maternă, limba romani. Și că noi romii suntem indieni.  Spre deosebire de țiganii ONG-iști care nu știu de acasă limba și numele națiunii noastre, eu am suferit din prima zi de școală de rasism, din cauză că știu limba romani. Ei, ONGiștii, nu știu limba, și nici nu știau înainte de Revoluție că noi ne numi romi, dar o duc bine, iar noi care știm, suntem săraci și obligați la virtuală infracționalitate de către cei care ne-au luat drepturile, furând identitatea noastră de romi.

Voi reveni cu informații.

Reclame

Autor: naayram

naayram@gmail.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s