Numele tiganilor intre Gabor Gabor si Mihai Mihai

Staborul ţigănesc: „Ai greşit, ai marcat banu’!”

undefined1

500 de „krisnuitori” fac legea romilor. Cine nu respectă sentinţa părăseşte „şatra”.

E mai vechi cu sute de ani decât Codul nostru Penal. O lege nescrisă care a intrat arareori, dacă a fost respectată, în contradicţie cu legile statului. Cei care i se supun spun că se bazează pe valori morale: onoare, respect, corectitudine. Nu există pedepse corporale sau privative de libertate, indiferent de gravitatea faptei comise. Sancţiunile sunt, în general, pecuniare. Cu cât ai greşit mai mult, cu atât lărgeşti băierile pungii. E un fel de Talmud, un cod fundamental al comunităţilor ţigăneşti tradiţionale, neasimilate şi neintegrate de societate. Este „Staborul”, instanţa supremă a judecăţii ţigăneşti.

La Săruleşti, judeţul Călăraşi, câteva sute de romi căldărari, pripăşiţi în mijlocul Bărăganului acum o jumătate de veac, trăiesc după propriile reguli moştenite de la înaintaşii lor. Românii nu-i iubesc prea mult, dar nici prea deranjaţi nu sunt. Mai sunt furtişaguri, găinării, dar nu şi crime. Bulibaşa Mihai Gogu, moş Gogu cum îi zice lumea, are grijă ca orice vinovat să fie pedepsit în legea lui.

Şatra aşezată de la Săruleşti-Gară

Cum treci de Fundulea când ieşi din Bucureşti, pe mâna dreaptă, se face un drum paralel cu salba de lacuri Săruleşti, celebră pentru pescuitul la crap. După ce treci de o cale ferată şi ocoleşti gara satului, faci stânga şi, după un kilometru, dreapta. Când se aşază praful realizezi că ai nimerit fix într-o şatră.

Chiar dacă şi-au ridicat case, romii căldărari din Săruleşti mai au corturi în curţi, priponite de căruţe. Pe uliţa de pământ faci slalom printre grămezi de fiare vechi. Din poartă, pirandele cu fuste colorate se uită curioase la curajoşii care tulbură ţigănia. Puradei balaoacheşi, despuiaţi, aleargă în urma maşinii şi sporovăiesc, gălăgioşi, în romanes. Fix la mijloc, pe dreapta, e o casă de cărămidă, doar cu parter. Pe acoperiş stau semeţe patru turnuleţe. E reşedinţa oficială a lui moş Gogu, bulibaşa ţiganilor căldărari din Săruleşti. Nici el nu ştie că stă pe strada Ion Barbu.

CSM-ul ţigănesc

„Pe timpuri, ţiganii nomazi se întâlneau cu corturile la marginea satelor, iar conflictele erau altele…”, îşi aminteşte bulibaşa Mihai Gogu.

E îmbrăcat sărăcăcios, are 67 de ani şi de două decenii păstoreşte şatra de căldărari. „Moşule, pe ce vă certaţi?”, îl iscodeşte Florin Motoi, feciorul mijlociu al celebrei foste ghicitoare Mama Omida, ajuns ditamai preşedintele Asociaţiei Europene a Romilor Krisnuitori. Adică a „judecătorilor” de stabor. Un fel de CSM ţigănesc.

I-a adus moşului plocon un pepene cât toată ziua. „Ne certam pe nurori, pe fetele mari, pe ce scoteau femeile din ghicit, pe cazane, pe căldări. Că ăla de ce a dat mai ieftin. Că aia nu ştie să ghicească şi a luat bani… Se ajungea la bătaie”, râde moşul arătându-şi gingiile văduve de dinţi: „Se ajungea la stabor când nu ne împăcam”.

Judecătorii din stabor trebuie să fie familişti şi oameni cuminţi

„M-am născut în cort. Eram 150 de căruţe, 450 de suflete. Acum suntem 950. Prin ’60 ne-au dat comuniştii loc de casă aicea, să nu mai mergem pe coclauri. Pe toţi bărbaţii îi chema Mihai Stănescu, să fie confuzie pe timpul deportărilor”, îşi aminteşte bulibaşa Mihai Gogu.

Niculae Ghedzira, primarul de Săruleşti, are altă socoteli. „Acu’ sunt vreo 500. La început erau şapte căruţe cu ţigani izgoniţi din Dâlga. Se săturaseră de «tehnicile lor de supravieţuire». Şi au trei variante de nume, să te-ncurce: Mihai Gogu, Mihai Stănescu şi Mihai Mihai!”, îşi zbârleşte mustaţa primarul.

În comunitate sunt trei judecători în frunte cu bulibaşa. Trebuie să aibă mai mult de 35 de ani. „Decizia trebuie să fie unanimă. Se aleg pe criterii valorice: să aibă familie, să nu fi făcut scandal şi să nu fie infractor”, explică, doct, urmaşul Mamei Omida.

Dacă furai o găină sau mai multe, erai eroul comunităţii

„Pe vremuri, dacă un adolescent dovedea că face un ban, să vândă multe cazane sau, chiar prin metode neortodoxe, să ciordească o găină căpăta o notorietate pozitivă. Avea şanse mari să prindă o fată înstărită!”, recunoaşte krisnuitorul Motoi. „Sau mai multe găini!”, se distrează moş Gogu.

„Anul ăsta am avut trei judecăţi, pentru fete… Că era logodită şi a fugit cu altul! Se dăduse arvună de când era mici. Şi ele a fugit cu alţii! Judecata a stabilit să se dea înapoi. Am luat-o de la ăla şi i-am dat-o la primu’. Şi s-a plătit «ruşinea», câte trei mahmudele cu Franţ Iozef de aur. Acu’ face vreo treij’ de milioane!”, povesteşte bulibaşa despre cele mai recente „procese” de pe rolul staborului său.

Apoi, devine grav: „De s-ar întâmpla caz de omor îl judecăm noi pe ţigăneşte şi-l dăm pe mâna poliţiei! Judecata noastră e între familii, să nu se omoare ăilalţi între ei. Familia mortului e despăgubită de cealaltă. Să aibă ajutor de înmormântare… Chiar dacă mortul a fost de vină!”.

APEL

După decizia staborului ai dreptul la două recursuri

Krisnuitorul Mihai Ion, alias Bradu’, e vicepreşedintele CSM-ului ţigănesc. „La noi, la căldărari, tradiţia e tradiţie. Mortul nu se bagă în casă, ci se pune în cort. Obligatoriu! S-a născut în cort, moare în cort. Eu m-am născut la roata căruţei, lângă «cuşniţă», adică la foalele de fierărie din piele de capră. Aşa şi la judecată, e tot tradiţie… Nu au voie să participe femeile. Pot doar să asiste, da’ să tacă. Dacă vorbeşte vreuna, se alege drept pedeapsă c-o palmă… sau un picior!”, e ameninţător Bradu’.

Bulibaşa e mândru şi el de etnia sa: „Niciunu’ n-a plecat afară, la furat. Acolo pleacă doar argintarii, cocalarii, spoitorii şi ţiganii de vatră, adică lăutarii!”, e dispreţuitor bătrânul.

Azi a rămas singurul judecător din sat, că ăilalţi s-au cărat în Dâmboviţa să aranjeze o judecată. La o faptă mai gravă trebuie făcut stabor cu krisnuitori care n-au legătură cu comunitatea respectivă. După «şedinţa de judecată», krisnuitorii se retrag două-trei ceasuri la deliberare. Oamenii au dreptul la recurs. De două ori. Poate dura şi un an să aducă dovezi noi. Uneori se mai schimbă situaţia”, recunoaşte moş Gogu faptul că justiţia ţigănească nu e chiar infailibilă.

În ţară există 500 de krisnuitori, judecători de pace ai staborului

Cei trei judecători de stabor susţin că, la ei, nu există noţiunea de martor mincinos. „Nu poate nimeni să-şi pună cuvântul într-o mizerie la care nu a participat!”, e vehement Florin Motoi.

În contrast cu ţoalele vechi ale bulibaşei, el are bermude albe şi papuci Giampiero Nicola în picioare. E ţigan corbean, născut la Bucureşti. Despre remuneraţia membrilor staborului, cei trei sunt discreţi. Recunosc că există o indemnizaţie plătită de justiţiabili, dar nu precizează cuantumul ei: „E vorba doar de cheltuieli de deplasare, masă şi cazare, atunci când se aduc krisnuitori din alte părţi, să nu fie părtinire”. „Numa’ anu’ ăsta am fost la vo’ zece!”, se laudă mai-marele ţiganilor săruleşteni.

„La nivel naţional, avem o listă cu circa 500 de krisnuitori”, îl completează Florin Motoi.

Nicovala de la Papu are 150 de ani şi a fost la Bug ”

Iaca, nicovala! E de la Papu, bunicu’! A fost cu el la Bug!”, îşi prezintă moş Gogu moştenirea de familie. Un fier de un metru, ascuţit la un capăt şi teşit la altul. Îl înfige în pământ, îi trânteşte deasupra un capac de cazan de ţuică din aramă şi-l ia, dibaci, la ciocănit. „Cre’ că are 150 de ani şi mai e bună vreo 300”, se mândreşte bulibaşa.

Bate-n ea, de s-au băgat sub căruţa şi Loganul din fundul bătăturii toate puicuţele şi raţele din poiată. După cinci minute de bocăneală, baba Mariţa, bulibăşiţa, care tocmai cosea nişte fuste înfloarate aşezată pe o bucată de plastic lângă masa bărbaţilor, nu mai rezistă. Îl boscorodeşte pe moş, pe ţigăneşte că, cică, o dor urechile.

Moşu se opreşte ca la ordin. Nu ştie să scrie sau să citească. Doar cu celularul s-a obişnuit, „ca ţiganu’ cu Scânteia”. „Da’, ia dă-i bani să vezi cum îi numără!”, îl ia peste picior baba Mariţa. Are la gât şi-n cozile lungi, de ţigancă bătrână, o adevărată avere: galbeni din aur cu chipul împăratului Franz Joseph.

Cei ce nu respectă staborul sunt goniţi din şatră

La bulibăşiţa Mariţa a venit în vizită Florica, o puştoaică de 15 ani, viitoarea noră pentru nepoţelul ei Constantin. Viitorul mire e mai mic cu doi ani decât aleasa părinţilor săi. Nici n-o bagă-n seamă. E ocupat cu o felie uriaşă de pepene.

Ţigăncuşa e frumoasă de pică. Codana e suplă, înaltă, are membre lungi, ochi mari, încercănaţi, şi e îmbrăcată cu o rochie lungă, albă. Nu stă la poză decât când îi spune moş Gogu să vie lângă el. Spune că e într-a şaptea. Baba Mariţa e cu ochii pe ea. Cine nu respectă legea ţigănească e repudiat de comunitate.

„Dacă un ţigan se ia cu o româncă s-a spurcat! Dacă nu respectă ce zice staborul, nu mai vorbeşte nimeni cu el! Nu primeşte niciun pahar de apă! Sare lumea pe el! Mai ales, ai lui… Se pune rău cu tot neamul! Aşa că trebuie să plătească!”, e răspicată bătrâna bulibaşă.

Artiştii căldărilor şi cazanelor de ţuică refuză WC-ul

Cu poliţia, romii din Săruleşti nu prea au treabă: „Ce să ştie şefu’ de post ce facem noi în ţigănie!? Dacă unu’ a făcut ceva rău şi aflu, mă duc io la poliţie!”, se dă mare moş Gogu.

Agentul şef principal Ion Mitu, şef de post la Săruleşti, de trei ani, e de altă părere: „Avem probleme. Furturi de la calea ferată… Anticipez că vor fi necazuri, ca în fiecare an, cu produsele agricole. La porumb, struguri şi floarea-soarelui… Violenţe n-am avut în schimb! În general, problemele şi le rezolvă între ei, nu vin la noi!”.

Primarul Niculae Ghedzira îi şi admiră, îi şi înjură: „Se consideră «nobilimea» ţigănimii. Sunt tradiţionalişti la limbă, port, căsătorie, mod de viaţă. La căldări şi cazane de ţuică «îmbinate» sunt artişti! N-au concurenţă! În schimb fac probleme deosebite. Fură curent! Nicio familie nu plăteşte energia electrică! Iar în ultimele şase luni am avut două violuri. Unul a fost dovedit că era ţigan şi acum e arestat. Un plus pentru localitate ar fi că, prin prezenţa lor aici, exploatez la maximum fondurile europene. Aşa le-am tras apă în gospodării. Nu şi canalizare, că ei nu folosesc WC-ul!”.

„Estimez că sunt acum 150 de familii, cu 600 de membri. Când au venit erau doar şapte familii, în şapte căruţe. Veneau de la Dâlga. Machidonii de acolo se săturaseră de «tehnicile lor de supravieţuire» şi i-au luat la «omor»!. Unii sunt bogaţi, dar nu-şi etalează averea. O tezaurizează în monede de aur. Sunt tradiţionalişti.”
NICULAE GHEDZIRA, primar de Săruleşti, judeţul Călăraşi

FLORIN MOTOI

„Vrem oficializarea acestei practici cutumiare”

Preşedintele Asociaţiei Europene a Romilor Krisnuitori, Florin Motoi, spune că nu există corupţie în stabor: „Şi în societate există instituţia «Mediatorului». Cum era, până deunăzi, «Comisia de împăciuire», de la Sfatul Popular! Acum nu mai este. Noi, prin organizaţia noastă, încercăm să oficializăm această practică cutumiară. Krisnuitor se traduce prin «judecător de pace». Când apar conflicte între două familii, două persoane sau două grupuri de romi, intervenim. Toate neamurile de romi respectă staborul. Fie că sunt căldărari, ursari, corbeni, spoitori, cocalari, argintari, gabori sau zlătari. Cei «asimilaţii», ţiganii nevorbitori de limba romani, nu respectă această cultură şi nu o folosesc. E vorba despre lingurari, cărămidari şi o parte dintre lăutari. Ăştia sunt «Caştaliii»!”.

VIRGIL POHOAŢĂ

„Judecata ţigănească e mai valabilă”

Virgil Pohoaţă, liderul Partidei Romilor din Vatra Dornei, judeţul Suceava, e şi el tradiţionalist: „Cred că în comunităţile de romi, în care s-a ţinut cont de tradiţiile noastre, nu s-a schimbat nimic în ceea ce priveşte rolul staborului. De multe ori, judecata ţigănească e mult mai valabilă şi mai binevenită decât una din judecătorie, tribunal şi aşa mai departe. De obicei, în comunităţile ţigăneşti vezi foarte rar crime. Ei mai mult se ceartă… La noi, în Moldova, nu e ca în sud, la Craiova sau Bucureşti! Staborul se întruneşte, judecă şi dă verdictul în aceeaşi zi, pe când la tribunal se judecă cu anii şi nu se ştie, la final, dacă soluţia e dreaptă. N-aş putea să spun că krisnuitorii sunt incoruptibili, dar, dacă «se simte» ceva, se amână staborul şi trebuie să vină alţi judecători!”.

MĂDĂLIN VOICU

„N-am înţelegere pentru astfel de judecăţi!”

Una dintre elitele etniei romilor, o personalitate cu o voce extrem de autoritară a comunităţii ţigăneşti, parlamentarul Mădălin Voicu, e de părere că staborul nu mai are greutatea pe care o avea înainte de anii ’90.

„Atunci erau judecăţi paralele, care nu au fost de bun augur şi care nu puteau fi luate în seamă, cum era Justiţia naţională. Staborul are mai mult rolul de sfătuitor şi nu judecă propriu-zis cazul! Mai mult pentru despărţiri premature sau litigii interfamiliale, împrumuturi nerambursate etc. Înainte, dacă un ţigan omora alt ţigan, familia mortului putea primi permisiunea staborului să omoare un membru al familiei celui care a omorât… În anii ’80 a intrat statul peste ei! Eu, personal, nu am niciun fel de înţelegere pentru astfel de judecăţi!”, este vehement Mădălin Voicu.

Anunțuri

Autor: naayram

naayram@gmail.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s